Ma uit la situatia politica din tara asta si gasesc tot mai multe corespondente cu fotbalul romanesc. Aceleasi mizerii, aceleasi lupte de culise, declaratii murdare si, ce este cel mai important, aceeasi lipsa de eficienta. De ce Romania a pierdut startul in cursa tarilor postcomuniste spre dezvoltare si o economie de piata eficienta? Nu schimbam poate prea des antrenorul? In Polonia, Aleksander Kwaśniewski a fost presedinte/antrenor timp de zece ani, indeplinind doua mandate succesive (1995-2005). Cehia, in doua decenii, a avut doar doi presedinti: Václav Havel si Václav Klaus, amandoi realesi dupa primul mandat. In Ungaria, Árpád Göncz a avut si el un antrenorat de 10 ani si de doua mandate consecutive. In Slovacia, Ivan Gašparovič se afla si el la al doilea mandat succesiv. Si chiar si in Bulgaria, Georgi Parvanov a fost reinvestit si lasat sa continue ce a inceput in 2001, fiind si acum presedinte. Noi de ce nu putem lasa antrenorul pe banca si il demitem de la primele esecuri, dupa modelul fotbalistic, readucandu-l inapoi poate dupa cativa ani, pentru a o lua de la inceput. In timp ce altii au inteles ca schimbarea societatii si economiei vine prin continuitatea presedintelui, romanii prefera continuitatea societatii actuale, alegand schimbarea presedintelui, dupa modelul echipelor de fotbal din Romania. Poate este si asta o explicatie de ce Romania a ramas cea mai in urma dintre tarile ex-comuniste din Europa de Est. Pentru ca la noi, in loc de fotbal, se face politica, iar in loc de politica, se joaca fotbal.
